Nu am nimic, cand eu se pare ca am totul, mai caut ceea ce eu am gasit deja. Sunt trist, pentru ce am fost candva, si fericit pentru ce am ajuns.As putea oricand, sa ma joc intre cuvinte, sa le tot amestesc in timp ce incerc, de fapt sa le aliniez....pot face asta oricand. Pot sa si imi neg creatiile dupa ce le transform, in nu stiu ce anume, dar ele nu ma lasa sa o fac, pentru ca stiu ca urmeaza dupa ele noi amestecuri de idei. Le pot si ura, in tmp ce le iubesc si  detin puterea unica sa o fac, actiune care ma determina sa nu ma opresc nicicand. Nu stiu daca e bine sau rau, dar traiesc senzatia, ca numai prin el stiu sa fiu eu insumi, hranindu-ma salbatic si nesatul din fiecare cuvant pe care il scriu.